FEMEIA:


La 3 ani: Se priveste si se vede regina. 
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa 
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urata (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!) 
La 20 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, trisete si abilitate, iese si se bucura de viata
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet! 

Sursa:Facebook 

Pentru ea...

Si mda...e greu sa pierzi pe cineva drag,pentru care candva erai in stare sa faci totul iar acum sa nu il mai ai...BANAL!Asta e iubirea...Il suni si iti spune ca este cu alta?AIUREA..vrajeli!Sau poate da,are dreptate exista o prietena imaginara :-) Dar tu? Tu vei fi OK! Dupa colt sunt cinci care te asteapta baby! Si totusi?El,da,se va intoarce mai devreme sau mai tarziu atunci cand isi va da seama cat de prost e! Dar...exista intotdeauna un ''dar'',VA FI PREA TARZIU! Si tu baby vei fi super-extra OK langa cineva care te merita si te va pretui cu adevarat care nu va face un dute-vino continuu din viata ta! :-) 

Pentru Creatza ... <3 

De ce?Pentru ce?

     De ce trebuie sa fie viata asa?De ce roata se intoarce doar atunci cand nu mai e nevoie?Sa suferi din nou?Pentru ce?S-au spus multe cuvinte aruncate cu nepasare, care poate dor si acum sau care ai reusit sa le faci uitate intr-un colt al sufletului …iar acum se intoarce din nou pentru a-si cere iertare si te intrebi iar si iar pentru ce? Pentru a fi confuza din nou,pentru a-ti fi teama si pentru a varsa alte lacrimi…de parca nu au fost destule... Si uite asa ajungi sa iti fie teama iarasi,sa te doara si sa nu mai ai incredere in nimeni! Iar prietenii???Mda…toti si niciunul! ,,Poti conta pe mine! Spune-mi ce ai pe suflet…” chiar sunt plictisita de vorbele astea…iar in final afla toata lumea ce ai tu pe suflet! Deci mai bine NU! Si asa orgoliul si indiferenta te ajuta! :-)

O adevarata relatie...

O adevărată relaţie...

Are certuri...

Are încredere...

Are credinţă...

Are lacrimi...

...Are răni...

Are zâmbete dulci...

Are râsete autentice...

Are argumente stupide, inutile...

Are răbdare...

Are comunicare...

Are secrete...

Are gelozie...

si cel mai important lucru pe care il are 

♥ ♥ D r A g O s T e A

Mama...te voi iubi mereu!

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.

I-ai mulţumit plângând toată noaptea..

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.

I-ai mulţumit fugind când ea te chema.

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.

I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.

I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.

I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.

I-ai mulţumit strigând nu merg.

Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.

I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.

I-ai mulţumit scăpând-o în poală.

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.

I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată.

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.

I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.

I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.

I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.

I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,

I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşina.

I-ai mulţumit luându-i--o de câte ori puteai.

Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.

I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori.

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.

I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreun baiat...

I-ai mulţumit spunând-i "Nu-i treaba ta!"

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.

I-ai mulţumit spunând-i "Nu vreau să fiu ca tine!"

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.

I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.

I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnicul şi te-a întrebat de planurile de viitor.

I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: "Maaaaami, te rog"!

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..

I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării...

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.

I-ai mulţumit spunând-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.

I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.

I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere.

Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta.

Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.

Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.

Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.

Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.

Candva...

Candva...

 -Am tipat si am sarit in sus de fericire...

-Am trait din dragoste...

 -Am iertat greseli de neiertat...!

 -Am facut multe lucruri din impuls...

 -Am fost deceptionata de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata!

 -Am luat in bratze pentru a proteja...

 -Am zambit atunci cand inima imi plangea...

 -Am facut juraminte eterne...

 -Am plans ascultand muzica si privind fotografii...

 -Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce...

-Am fost indragostita de un suras...

 -Am furat si...mi s-au furat saruturi... 

-Am confundat sentimente...

 -S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe...

 -Am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca e foarte greu sa uiti... 

-M-am simtit singura intre o mie de persoane...Doar pentru ca imi lipsea doar una...

-Am fost uneori mai sensibila de cat trebuia..

-Am fost indragostita crezand ca va fi pentru totdeauna... 

Pentru noi toate...in special Feli ... :-) 

Odată...în doi!

·         

  

Ce a fost totul pentru ea?
     Cel mai împlinit moment din viaţa ei. A fost timp irosit? Nicidecum!


      Ce a fost totul pentru el?  
    Timp în care a dat totul şi n-a primit ce-a vrut în schimb. Timp pierdut.


      Ce n-a înţeles ea?
De ce oamenii sunt toţi la fel. Şi e furioasă pentru că, pentru un moment, a crezut că el era diferit. Dar şi-a dat seama, târziu într-adevăr, că ipocrizia cu care o trata i-a atins mai întâi trupul şi abia la sfârşit sufletul. Şi-a dat seama că l-a cunoscut mai bine prin alţii, că nu era un om transparent şi demn de iubirea ei timidă.


Ce n-a înţeles el?
De ce ea a plecat când lucrurile deveneau frumoase şi de ce nu s-a întors într-un moment perfect. De ce a ales să nu îl facă să sufere când putea să se prefaca

 foarte uşor. De ce nu l-a iubit mai întâi cu trupul.

Ce regretă ea?

Poate că nimic, pentru că nu are de ce să o facă. Ştie că s-au maturizat împreună şi că asta o să îi lege pentru totdeauna. Ştie că el nu a iubit-o niciodată, dar de data asta orogoliul ei nu o mai împiedică să spună că ea l-a iubit atâta timp şi nu degeaba.

Ce regretă el?

Regretă totul. Ştie că a fost iubit cu tot sufletul şi nu îi pasă. Ştie că a fost prima şi ultima persoană care l-a făcut să se simtă infinit mai bine decât ar fi crezut, dar rămâne indiferent.

Ce nu ştia ea?

Că oamenii sunt ipocriţi, falşi, laşi şi la fel.

Ce nu ştia el?

Că oamenii fac greşeli şi că dacă cineva nu te iubeşte cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte mai mult decât ai fi crezut că se poate.

Ce a ales ea să facă?

Să refuze totul. Să accepte lucruri pe care nu e sigură că le vrea. Pentru că ea crede în realitatea care se vede, iar realitate care se vede e pură falsitate.

Ce a ales el să facă?

Să accepte orice. Pentru că el nu crede în lucrurile profunde, dar nu o să creadă niciodată, pentru că oamenii care mint, care sunt ipocriţi şi superficiali nu ajung niciodată la profunzimea absolută.

Le va părea rău vreodată?

Da, întotdeauna! Pentru că n-au avut curaj să îşi ceară iertare privindu-se în ochi. Iar atunci când el îşi va cere iertare, ea va ştii că falsitatea începe să dispară.

Drama vietii

Începi viaţa prin a te naşte, fără să şti ce te aşteaptă. Primeşti doar două persoane dragi care te vor iubi indiferent de ce vei fi sau cum vei arăta. Aceste două persoane sunt părinţii. Există fel şi fel de vieţi. Viaţa poate fi grea sau poate fi ca în puf. Oricum ar fi, trebuie trăită până la ultimul puls. După ce te naşti urmează educaţia; poţi primi una bună sau nici una. Până la urmă, te educi singur. Apoi după copilărie, viaţa începe să-şi aibă rostul său. Ajungi la pubertate şi te sperie primul coş pe nas. Mai încolo fluturaşii din burtică încep să se agite când iveşti o persoană care îţi poate schimba cursul vieţii în bine sau în rău. Eşti rănit. Plângi. Vrei să fugi şi să te ascunzi. Însă revenim din nou la părinţi, în special la mama. Mama va fi mereu acolo pentru tine. Îţi va ţine o predică, îţi va da o pedeapsă poate şi o bataie bine meritată pentru fiecare faptă greşită. Până la urmă veţi ajunge amândouă la concluzia că fiecare palmă peste cap, fiecare greşeală, fiecare intrare cu stângul este doar un pas înainte spre maturitate, spre viaţă. Chiar dacă părinţii nu-ţi fac toate poftele, nu-ţi cumpără orice telefon, ei încearcă pe măsura veniturilor să te facă fericit. Fiecare părinte îşi ceartă copilul să înveţe. De ce? Pentru că şcoala îţi schimbă viaţa. Îţi schimbă viaţa radical. Fiecare diplomă e un punct în plus la CV, tot aşa cum fiecare dosar penal reprezintă doi paşi în spate.

“Viaţa e viaţă”- un om înţelept ca I.L. Caragiale a rostit aceste trei cuvinte simple. Oare ce înseamnă? Oare ce ar trebui să înţelegem de aici? Ei bine, eu consider că trebuie să ne trăim viaţa cu care suntem de acord, viaţa care ne este pe plac. Nu este nici o ruşine să lucrezi. Nu putem fi toţi directori. Părerea mea este că nu poţi urca o scară, mai precis scara vieţii, fără a munci din greu pentru treapta aleasă. Fiecare om este bun la ceva. După ce jumătate din viaţă ţi-o trăieşti prin şcoli, cluburi sau penitenciare, ajungi părinte. Ei, cea mai grea slujbă este să fi părinte. În primul rând îţi educi copilul în acelaşi timp când te educi pe tine. Mama mea mi-a spus odată că de abia după trei zeci de ani eşti cu adevărat matur.

Viaţa ar trebui să fie simplu de trăit. Te naşti, trăieşti, înveţi, îţi începi o carieră, întemeiezi o familie şi apoi mori. Mori şi putrezeşti la patru metri sub pământ. Unii se întreabă ce rost are să munceşti dacă tot mori? Ce rost are să ajungi mare dacă tot mori?

Soldaţii mor în armată pentru ţară. Gangsterii mor pentru bandele lor. O mamă moare la naşterea copilului ei din dragoste. Dar oare cineva îşi va mai aduce aminte de ei? Da, îşi va mai aduce. În primul rând pentru că s-au stins cu respect şi şi-au trăit viaţa intens până la ultimul ceas. Însă dacă ne sfârşim linia vieţii fără sens, fără respect, pur şi simplu din plictiseală, nu-şi va mai aduce nimeni aminte de noi. Anii trec şi tu putrezeşti în pământ fără pic de stimă. Oamenii merg mai departe. Nu rămân pe loc.

“Viaţa nu e simplă” -sunt complet de acord, dar nu ai ce face în privinţa asta. Dacă viaţa ar fi perfectă, noi şi viaţa noastră am fi monotoni. Proverbul meu preferat este “Dacă poţi ajuta omul, ajută-l. Dacă nu, nu-l încurca!”. Este un proverb cu un mare grad de veridicitate. Un proverb care ne ajută mult în viaţa noastră de zi cu zi. Roata mereu se întoarce şi nu se ştie cât şi cum. Dumnezeu are grijă de noi toţi. Greşeşti, primeşti o palmă peste cap pentru a-ţi reveni cu picioarele pe pământ.

În adolescenţă pluteşti pe undeva prin spaţiul cosmic, în speranţa că vei ajunge vreodată “mare” şi pe picioarele tale. Dar când te gândeşti doar la asta şi nu la educaţie, vei ajunge să te gândeşti la neajunsuri, că ai un copil şi trebuie să-l creşti şi că nu mai şti cum să trăieşti de pe o zi pe alta. Te duci să lucrezi în străinătate şi tot nu ai găsit soluţia. Te întrebi “Oare de ce nu am ajuns patron?”. Ei, bine, poate diriginta din generală v-a ţinut o predică şi erai preocupat să-i sufli în ceafă lui Popescu, dar dincolo de sunetul efectuat de respiraţia ta, poate, poate, dar fără şanse prea mari, ai auzit ce a spus “nebuna aia”. Stai să-ţi aminteşti într-un supermarket, cu lista în mână căutând ofertele şi numărând banii din portofel, unde bate vântul mai rău ca afară. Ţi se pare totul foarte îndepărtat, poate în altă viaţă, dar într-un final îţi aduci aminte că ţi-a spus “La vârsta aceasta eşti în formare, creierul tău este ca un burete care absoarbe informaţii”. Ţi se pare o prostie şi treci mai departe la raionul celălalt. Însă întâlneşti un fost coleg de care râdeai în generală şi în liceu pentru faptul că avea o minte strălucită, îl tachinai punându-i eticheta de “tocilar”. Ei bine acum tocilarul acela este putred de bogat şi tu lucrezi pentru el. Acum cine mai râde? Revenim iar la roata care se întoarce.

Linia vieţii este lungă si zimţată, la un moment dat va deveni dreaptă şi sufletul îţi va părăsi corpul murdar şi plin de microbi. Dar măcar va pleca liniştit, pentru că şi-a trăit viaţa până la ultimul puls.

Viaţa e un ring de dans. Dumnezeu este Dj-ul. Tu eşti melodia. Persoana iubită este ritmul. Cu toate acestea, alcătuiţi un dans. Dansul este iubirea, iar priza finală este rezultatul iubirii voastre, un chip mărunt şi palid în braţele voastre, fragil şi demn de iubire. Îi promiteţi marea şi luna de pe cer, dar vei putea fi capabil să i le şi dai? 

Liceeni

Scrisoare catre liceeni ~ de Tudor Chirila

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?