Orgolii...durere...regrete

     Si timpul a trecut repede,zilele au trecut fugind. Dar eu nici atunci nu eram trezita din acel vis. Acel vis pe care doar eu il mai aveam. Inca nu puteam intelege ca ne-am pierdut si ca noi numai existam. Existam doar el si eu...fiecare pe un drum diferit. Fiecare cu ganduri diferite, sau poate doar el. Pentru ca in gandurile mele el mereu este prezent. Poate asa va fi o viata intreaga. Si chiar daca pasim pe drumuri diferite, intr-un maine din viitor, ne vom regasii. Poate nici nu o sa ne mai cunoastem, sau poate o sa stam pe o banca uitata intr-un parc si ne vom aduce aminte de noi . Doi copii care au vrut sa invinga distanta, crezand ca dragostea e usoara si ca impreuna pot trece peste. Insa nu a fost asa. Sarutarile lor, mangaierile si toate visele lor s-au pierdut. S-a pierdut sclipirea din ochii lor, s-a stins marea flacara a iubirii insa a ramas o scanteie,care va ramane mereu in inima lor, caci chiar daca nu mai sunt impreuna, ei tot continua sa spere, caci candva visele lor se vor indeplinii , si ca drumurile lor s`au separat doar ca sa se uneasca din nou si sa formeze din doua unul singur, pe care vor merge impreuna pana la capat.Dar…exista intotdeauna un ‘’dar’’ acea mica scanteie azi, si-a facut aparitia…roata s-a intors iar acum ea e cea care ar trebui sa-i intoarca spatele, dar nu, nu a facut asta…pentru ca l-a iubit si il va iubi mereu…Acum spera sa fie bine, spera la un nou inceput mai bun dar poate a aparut si un ‘’altul’’ care nu ar merita asta…Infine el a ramas el…acum e mandru ca e din nou al lui, dar poate ea are aceeasi durere in suflet pe care nu o va spune niciodata doar pentru a un-i face lui vreun rau…Viitorul rezerva multe si cu timpul mandria se va pierde iar ‘’altii’’ vor invata sa pretuiasca prea tarziu! 

@ Adelutza   <3