Te-ntrebi, copila, de ce mai plangi si-acum...
Cand ai vazut ca lacrimile toate...
N-au fost decat o piedica in drum,
Si-n loc de ''sigur'', te-ai transformat in ''poate''
Te uiti si simti cum cerul se ineaca,
In proprii nori ce stau s-aduca ploi,
Ti-aduci aminte , cand tu spunandu-i ''pleaca''
N-a mai stiut sa vina inapoi...
Dar unde e? te-ntrebi, lasand incet,
O lacrima sa cada pe patul ,astazi rece,
Si-n ochi se-aprinde o urma de regret,
O stergi, clipind, mintindu-te ca trece...
Ii vezi si-acum, intaia lui privire
Intaiul vostru sarut, sub clar de luna.
Si-ti amintesti cu drag si cu iubire,
De vocea lui, atat de calda, buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu